De dorul tău deschid fereastra
Poate, poate ai să vii…
Din ziua ceea-i goală glastra
N-am ce flori a mai privi.
Atunci buchetul s-a gârbovit
De spaimă, l-am aruncat
Al tău anunț netăgăduit
Pân’ și pe el l-a întristat.
De dorul tău privesc în zare
Poate, poate ai să te arăți…
A întâmplărilor urmare
E că ființa îmi e-n bucăți.
Tot ce zăresc e același soare
Care parcă s-a răcit…
Și-ale lui raze schimbătoare
Degeaba s-au înmiit.
De dorul tău caut pe boltă
In noapte aceeași stea
A noastră iubire dezinvoltă
Asupra-i se năpustea.
Cu multă grijă o îmbăia
În apă de trandafiri
Și lacunele îi poleia
Cu straturi de vechi trăiri.
De pervaz m-aș fi îndepărtat
Aș fi pus capac la pix
Și papirul l-aș fi aruncat!
Însă iarăși am dat chix…
Un așa sfârșit este amar
Ruptura mi-a fost călău
Știu c-ai găsit o altă stea, dar…
Totul a fost de dorul tău.
