Stima de sine la adolescenți. Psiholog Bogdan Morar: cunoșterea de sine e un proces constant, nu o destinație

Conceptul de stimă de sine la adolescenți este unul foarte amplu și implică mulți factori externi care influențează stima de sine. Aici putem integra sentimente de vinovăție, gândurile cu privire la ceea ce ar putea ceilalți să creadă despre noi, integrarea într-un grup drept factori care influențează un nivel scăzut al stimei de sine.

Bogdan Morar – psiholog clinician, psihoterapeut și sexolog va vorbi pe larg despre stima la adolescenți, experiențele din copilărie ca factor perturbant al stimei de sine, respectiv modalități prin care îți poți crește stima.

Cum influențează experiențele din copilărie stima de sine a adolescentului?

Oricat de cliseic ar suna, experiențele timpurii joacă un rol major pentru fiecare om. Ecoul copilăriei dictează modul în care vedem lumea și inclusiv pe noi însine. E o perioadă extrem de importantă în dezvoltarea noastră în care absorbim, fără filtru, tot ce ne înconjoară.
Spre exemplu, o copilărie echilibrată din punct de vedere al dezvoltării poate contura o stimă de sine robustă, pe când o copilărie instabilă, nesigură poate submina stima de sine a copilului. Aceste ecouri sunt duse mai departe și în adolescență și poate chiar și la vârsta adultă. Pe de altă parte, ele se pot rezolva fie de la sine, fie prin terapie.

Care sunt factorii care determină o stimă de sine scăzută în adolescență?

Adolescența este o perioadă de intense și importante transformări. E ceva perfect normal și natural să vorbim despre o stimă de sine mai șubredă în adolescență. În termeni generali am putea spune că adolescența e o perioadă caracterizata de o constantă evaluare și măsurare a noastră. Suntem suficient de înalți? De atrăgători? Mă dezvolt suficient de rapid? Sunt plăcut de cei din jur? Sunt destul de popular? Aceste comparații constante, așteptări și presiuni sociale sunt mult mai intens resimțite într-o perioadă de dezvoltare atât de delicată. Iar comparația socială e o strategie extrem de eficientă pentru a scădea stima de sine.

Cum pot fi afectați adolescenții de stima de sine scăzută? Sunt ei mai predispuși bullying-ului?

O stimă de sine scăzută în adolescență poate afecta funcționarea socială și școlară a adolescenților. Aceștia pot ajunge să evite socializarea, să își facă cu dificultate prieteni, să aibă o performanță școlară mai slabă, să fie mai predispuși la a fi hărțuiți etc.

Din nefericire, bullying-ul este un fenomen bine înrădăcinat în rândul copiilor și adolescenților. Dintre toate categoriile de vârstă, bullying-ul este cel mai prezent în această etapă. Dublat de o stimă de sine scăzută, bullying-ul poate duce în situații extreme până la suicid. Tocmai asta îl face să fie atât de periculos. Din fericire, pe măsură ce înaintează în vârstă, adolescenții sunt mai puțin predispuși și susceptibili să treacă prin acest tip de hărțuire.

Generația Z este deseori catalogată drept generația internetului, tinerii petrecând mult timp în fața ecranelor. Cât de mult influențează like-urile și prezența în mediul online stima de sine a adolescenților?

Like-urile și prezența online influențează mult stima de sine. Numărul like-urilor și al urmăritorilor au ajuns să fie indicatori relevanți din punct de vedere social și mulți adolescenți ajung să șteargă efectiv postările care nu strâng un număr suficient de like-uri. Alții apelează la servicii care să crească artificial numărul de like-uri la propriile postări. Așadar, zona online e o zonă foarte relevantă.

Din păcate timpul petrecut online corelează pozitiv cu o stimă de sine scăzută. Platformele de social media si cultul influencerilor creează distorsiuni considerabile în legătură cu standardele de frumusețe și popularitate. Cu cât petrecem mai mult timp online cu atât suntem expuși mai mult imaginilor atent selecționate și editate ale celorlalți. Iar asta ne creează așteptări distorsionate în legătura cu propria noastră viață și persoană.

Instagram, spre exemplu, a introdus opțiunea de a ascunde like-urile tocmai pentru a permite celor puternic afectați să poată rămâne activi pe platforme fără a mai simți presiunea de a atinge un anumit număr de aprecieri. Altă opțiune mai extremă ar mai fi ștergerea aplicațiilor, strategie care devine tot mai populară.

Cu ce afecțiuni psihice este asociată stima de sine scăzută?

Există o relație complexă între stima de sine și diferite probleme de sănătate mintală. Vedem foarte des prezența unei stime de sine scăzute alături de depresie și anxietate, spre exemplu. Există numeroase studii de specialitate pe această tema. Asta nu înseamnă că stima de sine determină apariția depresiei sau anxietății. Cel mai probabil, stima de sine este un factor de vulnerabilitate, predispunând mai degrabă o persoană să dezvolte probleme de sănătate mintală.

Există tehnici în psihoterapie centrate pe creșterea stimei de sine?

Exista foarte multe tehnici terapeutice centrate pe stima de sine. Cele mai practice sunt din zona psihoterapiei cognitiv-comportamentale. Desigur, aplicarea acestora ține de particularitățile cazului și de preferințele terapeutului.

Însă indiferent de tehnica folosită scopul e același. Toate aceste intervenții privind încrederea și stima de sine urmăresc să schimbe modul în care o persoană se vede pe sine, pe ceilalți sau propriile circumstanțe.

Cum poate fi ajutat un adolescent să își cunoască propriul sine și să facă pace cu acesta?

În acest sens, mereu vom avea de învățat sau descoperit aspecte noi legate de propria persoană. În adolescență problema identității de sine (una din provocările principale ale vârstei) e complicată de mulți factori externi și poate fi dificil să ne cunoaștem sau să facem pace cu noi, mai ales în cazul persoanelor cu identități și orientări sexuale non-normative.

Pentru a ne cunoaște pe noi înșine e necesar să avem curajul și curiozitatea de a ne simți sentimentele, de a ne analiza gândurile și de a reflecta la comportamentele noastre. Apoi putem identifica cu mai multă ușurință ce ne aparține nouă și ce vine din partea familiei sau societății.

Cunoșterea de sine e un proces constant, nu o destinație.