Săruturi moi şi pline de iubire
Îmi cad pe pielea umerilor fină
Căci trec purtate de briza lină
Făcând să retrăiesc a ta simțire.
A ta frunte straşnic poartă-o cunună
Plină de flori încărcate cu miere
Ce-ți traseaza o linie subțire,
Iubito, pe fața plină de vină.
Mă-ndrăgostesc de a ta simplă fire
Deşi tu nu ungi mereu acea rană.
Te văd ca pe o infinită mare.
În van de aş vrea să te iau de mână
M-ai transforma într-un albastru Soare
Căci tu eşti a mea simplă, caldă Lună.
Autor: Tudose Adela
