Când ți-e prea dor de cineva, visezi la ziua în care o să-l strângi în brațe și n-o să-i mai dai drumul niciodată? Și când îi auzi numele, îți ridici capul, ca și cum numele acela ți-ar aparține?… Știi ce înseamnă, cu adevărat, iubirea?
Și ai iubit vreodată atât de mult pe cineva încât să nu-ți ajungă cuvintele să i-o spui?
Cu toții avem zile când pur și simplu nu avem chef de nimic, ne comportăm ciudat și toată lumea ne întreabă de ce. Partea tristă e că nu știm ce să le răspundem pentru că nici măcar noi nu știm ce se întâmplă…și probabil nici nu vom ști vreodată.
Fiecare dintre noi ascunde în adâncul lui o grămadă de lucruri care-i fac rău din interior. Le ascunde în spatele unui zâmbet bine conturat și unui râs destul de credibil. Adevărul e că multe dintre problemele noastre ar dispărea dacă am începe să vorbim unii cu alții, nu unii despre alții. Dar fericirea ne-o facem singuri și am aflat că asta-i drama noastră, a adolescenților, fugim de fericire.
Ne punem seara la somn doar pentru a ne relua apoi rutina zilnică, în ciuda faptului că poate… lumea asta nu e pentru noi. Unii ne trezim ducând lipsa unui părinte absent, visând la ziua în care-l vom cunoaște.
Ne este dor de un fost cel mai bun prieten, poate un fost iubit, așteptând doar ziua în care unul dintre ei s-ar întoarce, ne-ar lua în brațe și ne-ar promite că n-o să mai plece niciodată, chiar dacă ziua aceea nu prea are de gând să vină. Ne prefacem că trecem peste toate cu capul sus, chiar dacă uneori nu e așa. Unele răni nu se vor vindeca niciodată, doar învățăm noi să trăim cu ele atunci când nu avem de ales. Unii s-au născut războinici, alții au devenit pe parcurs.
Facem greșeli și iubim, ne îndrăgostim și uneori rănim. Știi ce înseamnă, cu adevărat, iubirea? Înseamnă să înveți din greșeli.
Iar plecarea e ultima opțiune, găsesti aici ce se întamplă când pleci pe bune.
Dar avem ca scuză faptul că trăim pentru prima oară și nu toată lumea s-a născut cu darul de-a vedea viața ușoară. Unii pur și simplu se potrivesc în lumea asta, alții doar supraviețuiesc.
Ne pierdem în amintiri și-n speranțe deșarte și sperăm uneori ca toate astea să fie false. Ne pierdem în fumul ieșit din vise spulberate și-n praful depus pe sentimente neascultate.
Suntem doar pierduți în lumea noastră uneori, și poate – doar poate – ne vom regăsi cândva, cumva….
