Deșertite prundării rătăcindu-se-n duium
Își cată-n boltă pala, obârșia într-un pâlc
Îndrumat de semeție, odrasla de bucium
Răsunându-și mânia, mândru, meghiș mâlc.
Norocind nimicnicia-n soarta-i argintată,
Lăcomind după tăcere, pătimind pentr-un răgaz
Poseidon își cată-n palmă o sitară înecată
Dară soarta nu-i ajunge, mântuită în turcoaz.
Coldușa-mpodobită gonește soarele–n cupolă
Zburdând ascunsă-n obscurul uitat de tatăl-vreme
Dar pe Zeus nu și-l uita, nici din gând, nici din etolă,
Pogorându-se-n vitralii, ploi de itos să-i tot cheme.
Moartea se desfată râncezind distins și straniu
Sărutându-și fiica, lasă-n urmă sufocat în pântec
Un flămând, calicind după iubire, bunu-i fiu
Cioplindu-i din lut un tată, un ducat și un edec.
Fatumul se revarsă din condei peste papir,
Poetul lacul și-l întunecă de la glaf, pe sub cortină
Geana-i cade-n ochii muzei, un sărut ca de batir
Închinându-se la lună, înecat în dionină.
Autor: Ruxandra Dorobantu
Foto : Boroica Denisa
