Se vorbește adesea despre cum noi, omuleții ăștia care preferăm să stăm în casă cu o carte în brațe, avem tendința să fim mai tăcuți, mai retrași sau, în anuminte momente, chiar înconjurați doar de propria persoană. Asta nu schimbă cu nimic faptul că și noi, introvertiții, la fel ca și persoanele extrovertite, simțim nevoia de a părăsi din când în când cei 4 pereți care ne servesc drept fortăreață. În situația actuală pot spune că noi suntem cei privilegiați, fiind obișnuiți deja cu un regim de carantină, cu o dietă de stat în casă dimineața, la prânz și seara. Și bineînțeles, renunțând și la gustarea de la miezul nopții, precum excursiile până la cel mai apropiat bar, local sau club.
Nu, nu vrem să fim în lumina reflectoarelor și nici să atragem o groază de atenție asupra noastră.
Dar vrem să înțelegeți că nu suntem doar un manechin așezat în permanență sub o cortină, nu suntem doar o umbră ștearsă din colțul unei încăperi. Suntem o multitudine de vibrații împletite în așa fel încât să putem prinde formă. Suntem conturați cu ajutorul unor zeci și mii de trăsături, bune și rele. Suntem un întreg format din bucăți. Suntem, într-adevăr, introvertiți, dar mai presus de asta, suntem oameni. Suntem ființe sociale care au nevoie atât de contact fizic, cât și de legături la un nivel spiritual.
Auzim tot mai des pe la televizoare și alte mijloace mass-media, că e ideal să ne petrecem timpul stând în casă, evitând aglomerațiile și în special, izolându-ne de cei din jur.
Deși izolarea reprezintă un obstacol în ceea ce privește interacțiunea cu cei dragi, realizarea acesteia nu devine întru totul imposibilă. Avem la dispoziție internetul, mesajele, apelurile video și tot felul de minuni de aplicații care ne vor sări în ajutor. Întâlnirea față în față cu o persoană rămâne de necomparat, însă momentan trebuie să ne mulțumim cu ce avem. Trebuie să continuăm să fim alături unii de ceilalți, să ne oferim suport moral reciproc, chiar dacă asta se întâmplă doar prin intermediul tehnologiei.
Acum, mai mult ca niciodată, avem nevoie de solidaritate, de susținere și de pozitivitate. Ne aflăm cu toții într-o perioadă dificilă, întâmpinăm dificultăți cu care nu ne-am mai confruntat până acum. Important e să conștientizăm gravitatea situației și să respectăm măsurile de prevenire a răspândirii virusului, fără să intrăm într-o stare de panică. Nu e necesar nici să cumperi alimente care să-ți ajungă pe-o iarnă întreagă, nici să îți construiești castele din tonele de hârtie igienică pe care le-ai achiziționat într-o singură zi.
Cum ajungem noi să ne facem prieteni, te întrebi? Teoretic, e simplu. Practic? Devine ceva mai complicat.
În cele mai fericite dintre cazuri, extrovertitul pune ochii pe tine și decide că tu ești noua lui pradă. Te adoptă ca pe propriul copil, are grijă de tine cu tot cu bagajul pe care îl duci frumos în mânuță și încearcă să își adapteze stilul de viață în așa fel încât să vă fie bine la amândoi. În unele cazuri însă, lucrurile nu vin de la sine, ci necesită eforturi din partea amândurora. Totuși, într-un caz de pandemie globală, cum s-ar presupune ca noi, ființele astea speriate de bombe, să fim în stare să ne mai facem prieteni noi? Cum am putea să începem conversații cu oameni faini de peste tot, oameni pe care doar îi admirăm și sperăm să ne observe? Și nici n-ar mai fi nevoie să spun, dar… cum naiba am reuși noi să ne luăm inima în dinți și să trimitem primul mesaj unui străin?
Dar haide că îți spun asta aici, străinule. Ești un om absolut minunat și sper din tot sufletul să nu te schimbi, decât dacă-i spre bine. Și mai sper că știi cum să te speli pe mâini și să nu îți bagi degetele în ochi că, din câte ai observat și tu, Ro-Alertu’ n-are încredere în tine. Dar să știi că eu am. Am încredere în tine și am încredere că vom depăși această perioadă.
Dacă vrei să citești mai multe detalii despre Coronavirus și simptomele acestuia, click aici!
Autor: Alexandra Dumitriu
