Hai, te servesc cu o şampanie
Dulce, cu patimi aromată,
Să cinstim în taină a ta crimă
A luminii mele cea de mâine.
Te-am poftit la noi, când ora sta-n loc,
Şi-ai bătut în cuie orologiul,
C-o daltă şi cu-n munte timpul,
Ţiuind timpanu-i, l-ai răpus cu-n foc…
Astfel ţi-a cântat, ca un clavecin,
Glonţul, şuierând sonet sub lună,
Zâmbeai spre noi, cu lacrime la gură,
Plecând de lâng-al nostru mort străin.
Te chem azi întâia oară,
Să-ţi cânt sonetu-n soarele arzând
Şi sper cu lacrimi să te văd zâmbind,
Lângă străinu-ţi mort de-aseară.
Pân-atunci, ciocnim pahare grele,
Pline cu şampanie seacă,
Vei mânca şi cioburile-odată
Şi sper doar să te-neci cu ele.
Autor: Alexandru Cojocariu
