Cântec deziluzional prin note șuierate,
o chitară acustică dezacordată plângând în surdină,
vocea mi-e răgușită, parcă nu mai pot să scot niciun sunet.
Partituri arse și note străine de portativ,
condei cu penița îndoită,
foi rupte din fiecare agendă primită în dar,
rândurile-s încețoșate, nu mai văd, mi-e întunecată privirea,
orbită cu fiecare cuvânt ce mi l-ai dăruit.
Dans aritmic prin ploaia acidă,
mâna ți-o caut și parcă n-ajung la ea
greșim fiecare poziție și sincronul îl încălcăm,
m-ai călcat în picioare în pași de tango.
Pânza-i murdară și plină de praf
au adormit culorile-n paleta divină
mâna tremurândă când formele creionului le atinge
dusă-i creația ce mi-a fost injectată-n vene.
Fiecare notă e scursă prin mine
pașii uitați și cuvintele îngropate adânc
șevaletul mucegăit, stins în agonie, mă cheamă.
Ai doborât artista din mine,
singura ființă ce-mi doream să dăinuie
gol.
spiritul o ruină-mi va rămâne.
Autor~Georgiana Badea
Fotograf: Alexandru Nicoleta
