Ziua a treia a atingerii mele
Te voi ridica la cer prin taina adorării
Să te sărute soarele,
Să te pierzi prin galaxii.
Când răsare luna printre stele
Tu să strălucești mai tare,
Eu, ca simplă fată muritoare
Ție îți voi culege o floare,
Să te cobori printre rămurele
Să mă săruți cu buze tremurătoare.
Iar cu atingerile mele sculptez pe a ta piele
Oceane, constelații și tornade
Ciocnirea a două comete
Invocarea întregii armate.
În haosul lumii eterne,
Tu adu-mi calmul vieții pământene.
Du-mă departe, departe de inocența lumii
Ascunde-mă în de-ale inimii.
Învață-mă de-ale singurătății
Ca să știu a mă dărui entității.
Iar când cerul va vărsa lacrimi de sânge
Tu lasă pământul să strige,
Iar în fantasmele nopții
Recită-mi poezii în miez de noapte
Să ne pierdem în amintirea iubirii noastre
Și să ne trezim învăluiți de armonie
Într-o lume plină de agonie.
ANTONIA ALEXANDRA SZABO
