Jessica Petri este absolventă a Colegiului Național „Liviu Rebreanu” din Bistrița. Una dintre cele mai mari pasiuni ale ei este cântatul, fiind o solistă cu un talent deosebit. Cu toate acestea, Jessica este pasionată și de robotică, făcând parte dintr-un proiect numit Bolts and Gears care, într-o manieră sau alta, a revoluționat Bistrița.
Spune-mi despre proiectul Bolts and Gears. Cine sunteți?
Bolts and Gears e echipa de robotică a Colegiului Național „Liviu Rebreanu” din Bistrița. S-a format acum trei ani, când a apărut și în România concursul FTC: FIRST Tech Challenge.
Acest concurs promovează educația STEM și FIRST care este, de fapt, o abreviere care susține mai tare ideea asta: For Inspiration and Recognition of Science and Technology. Concursul constă în construirea unui robot care trebuie să îndeplinească anumite task-uri, schimbate de la an la an.
Practic, în fiecare an se cere un anumit joc, iar pe lângă asta trebuie să facem un caiet de inginerie, care ar fi „biblia echipei”, pentru că trebuie să fie atât de bine făcut încât oricine citește acest jurnal să poată construi un robot ca al nostru, dar și să ne cunoască pe noi ca și echipă.
Am desfășurat foarte multe proiecte în județ, atât pentru copii mai mici, ca să le insuflăm oarecum ideea de robotică, dar și pentru tineri de vârsta noastră. Deși pare ceva greu, robotica poate fi accesibilă oricui. Bolts and Gears nu vrea numai să aibă rezultate bune la acest concurs.
Vrem să oferim ceva comunității noastre și să punem Bistrița-Năsăud pe harta roboticii românești!
Când te-ai decis să te alături și de ce?
Fratele meu mai mare face parte din echipă din primul an. Înainte să urce în tren către concursul național de la București m-a rugat să promit că în următorul an voi face parte din Bolts and Gears. Asta am și făcut! Mi se părea că aș reuși să mă dezvolt pe mine, dar și să ajut și să observ alte persoane dezvoltându-se, ceea ce e, de fapt, cea mai mare satisfacție a mea în echipă! Toate persoanele din jurul meu au crescut atât pe plan profesional, cât și personal.
Am intrat în departamentul de Fundraising, Media și PR, pentru că pe asta m-am axat și în alte asociații de când am intrat la liceu. Totuși, nu mă așteptam să mă ajute atât de mult și să învăț lucruri și în domenii precum asamblarea.
Cum te înțelegi cu ceilalți membri din echipă? Reușești să colaborezi cu ei?
Pot să spun că membrii din echipă sunt absolut minunați! Anul acesta au mai plecat persoane din echipa de anul trecut și am primit noi recruți. Consider că am făcut numai alegeri bune și suntem o echipă omogenă. Ne înțelegem toți bine și, pentru mine, sunt ca o familie. Suntem personalități diferite, de toate felurile, ceea ce e oarecum un avantaj pentru că putem schimba opinii între noi și să ne dăm sfaturi din punct de vedere obiectiv. Astfel tot ajungem la decizia cea mai bună în final!
Sloganul concursului este #GraciousProfessionalism, ceea ce ne îndeamnă să fim profesioniști, dar să nu uităm că suntem elevi care încă învață și că trebuie să ne ajutăm între noi și să fim o comunitate de prieteni.
Atmosfera de lucru face totul mult mai ușor, chiar și în momentele de stres. Nu ai cum să nu te simți bine în preajma echipei!
Consideri că participarea ta la proiect ți-a schimbat viața socială, în vreo manieră?
Cu siguranță a avut un impact foarte mare asupra mea, din mai multe puncte de vedere. Am învățat cum să reacționez în diferite situații, când să mă impun și când să fiu tolerantă. Am învățat cum să vorbesc cu oamenii, cum să țin o prezentare, cum să conving sponsorii că TREBUIE să ne ajute. Mi-am dezvoltat spiritul antreprenorial și, shocking, m-am deschis mult mai mult față de persoane noi și am legat prietenii foarte strânse (as cliché as it may sound). Atât în echipă cât și prin toată țara am cunoscut oameni pe care încă îi am aproape și știu că și anul acesta va fi la fel.
Până la urmă suntem încă niște copii, why make enemies when you can make friends? Chiar dacă suntem, la urma urmei, într-un concurs.
Ai vrea, pe viitor, să lucrezi într-un domeniu conexat roboticii?
M-am gândit serios de câteva ori că aș putea învăța mai multe de la colegii mei și aș putea urma ceva în domeniul roboticii. Totuși cred că cel mai mult mi se potrivește partea de comunicare, pe care, într-o oarecare măsura, tot prin robotică am învățat-o. Acum, absolvind clasa a XII-a, m-am hotărât (cam târziu, sincer) că vreau să fac în viitor ceea ce fac și acum, doar că la un nivel mai înalt.
Vreau să am un business. Să lucrez pe PR. Să îmi deschid un ONG. Să ajut oamenii să se dezvolte, cum m-am dezvoltat și eu prin activitățile făcute în liceu. Deși sincer, nu voi putea să mă las de Bolts and Gears așa ușor și probabil voi rămâne mentor măcar în primul meu an de facultate!
Momentan ne-am limitat doar la robotică… Ne vom revedea cu Jessica într-un material viitor, în care ne va povesti și alte aspecte ale vieții ei. Credeți-mă, la cât de multe activități extra-școlare are fata asta, are senzațional de multe de împărtășit!
