Desfășurarea vieții în România începe să mă scoată din sărite. Cuțitul ajunge ușor, ușor să atingă osul. La 30 de ani de la Revoluție, România e în floare. De mucegai. Și noi mucegăim odată cu ea: eu azi, tu mâine, noi poimâine!
Eram copil, îmi plăcea să iubesc.
Încă de când eram un puștiulică de 6-7 ani, mă declaram un patriot convins. Iubeam România cu tot ce era ea. Ai mei mi-au cultivat mereu această dragoste oarbă, dar uneori auzeam problemele cu care se confruntau. Nu băgam în seamă. În sinea mea, România nu era de vină, ci șefu’ de la serviciu, nenea primaru’, vecinu’ ăla ursuz de la 7 sau tanti Georgeta că iar nu a spălat scara, deși mami și tati i-au plătit și luna asta salariu.
Copil fiind, nici nu îmi putea trăzni prin minte că, de fapt, toți răii sunt România. Doamna învățătoare era o patriotă convinsă, ne punea mereu să cântăm melodii patriotice și ne povestea cu ochii umezi despre cât de impresionantă e țara noastră. Pe lângă asta, venea mereu cu același sacou și își petrecea concediul în Vatra Dornei.
Și am auzit zvonuri, bine, nu știu nici azi dacă au fost reale, că îi ajungea salariul să-și ia și cașcaval din ăla bun. Știu, mi se pare și mie puțin exagerat…
Poliție și Justiție – surorile sister.
Poliția Română ne apără de tot ce e rău, așa cum ar trebui să o facă. Nu, serios? Ține-mi berea! Cele mai importante preocupări ale polițiștilor români sunt băbuțele care vând flori pe stradă și „golanii” care beau o sticlă de bere pe stradă. Să ne înțelegem, nu încurajez banii făcuți la negru din vânzarea florilor din grădină sau consumul de băuturi alcoolice în afara localurilor.
Un copil care merge spre apartamentul profului de mate care îi dă meditații cu 60 de lei/ora ar putea vedea toate scenele astea și să fie influențat. Nu ne jucăm cu așa ceva.
Acolo unde se întâmplă lucruri cu adevărat odioase, grele pentru niște polițiști locali, nu se intervine.
Nu există mandat, nu au probe destule, apelul nu pare a fi unul serios sau mai știu eu ce. Da, să dăm Cezarului ce-i al Cezarului: există cazuri cu care polițiștii serioși se confruntă și pentru care își riscă viața.
Dar sunt puține, iar polițiștii care își servesc cu sufletul pe masă țara sunt o specie pe cale de dispariție. Cu tot respectul cuvenit acestor, într-adevăr, martiri, celorlalți ar trebui să le fie rușine că au aceeași ocupație cu cei de dinainte. L-ați văzut pe Robi polițistul din Las Fierbinți? Dacă nu, rapid de tot! Dar să nu râdeți, rugați-vă…
„Justiția e oarbă” spune o vorbă celebră. Așa e, dar românii au luat-o prea în serios. Deplasatul acela mintal din Caracal nu e acuzat de crimă, ci doar de viol și trafic de minori, justiția motivând că nu există confirmare în acest sens… Rămășițe umane, cercei, brățări… Fir-ar confirmarea, unde trebuie să semnez?!
Pol(M)itică
Am promis să nu discut politică. Vă rog totuși să nu fiți indolenți. Interesați-vă și mergeți să votați. Merită, promit! Totuși, aloc un moment de tristețe față de conducerea oficială a țării. Citiți-l pe Caragiale. O scrisoare pierdută. 1884. La mai bine de 130 de ani, 2019…
Mergi la vot și plătește-ți biletul de autobuz.
Ne chinuim singuri. Salariile sunt mici, totul e scump, suntem batjocoriți pe față de instituțiile statului, primim o educație făcută la colț de stradă pe bani frumoși, respectăm o constituție care pare făcută la un pahar de coniac, șofăm cu frică pe niște drumuri în mare parte sub orice critică, alegem cele mai ieftine hoteluri, ca să avem bani să intrăm și la muzeu, ne comandăm haine de pe net care nu ni se potrivesc întocmai, fiindcă adaosul în magazin e de 300% și lista nu numai că poate continua, ci chiar o face. Dar devine tristă și nu mai are sens… Ce are sens e să punem piciorul în prag.
Cum, tinere, cum să o facem?
Nu fi laș, nu pleca în Germania, Franța, Italia, Trinidad & Tobago, Laos sau pe unde te mai taie capul, acceptă-ți soarta și înfruntă-ți realitatea ta! Îți pot da exemple de sute de mii de români care au reușit foarte bine să facă ceva aici, fără să plece „dincolo”. Mergi la vot, dar asigură-te că ești informat în detaliu despre cine și pentru ce candidează.
Permite-ți să ceri salariu mai mare, mergi mai mult cu autobuzul și plătește-ți de fiecare dată biletul. Cumpără produse românești și aruncă-le ambalajul la gunoi (la acel gunoi care se potrivește cu materialul din care e făcut).
Fă-ți datoria, oricare ar fi ea! Nu întârzia niciodată mai mult de cinci minute. Fă acte de caritate, chiar și foarte mici și fii drept! Nu încerca să înșeli, să faci „o șustă” sau o șmecherie doar fiindcă e țara lui Papură-Vodă și toți o fac… Promit solemn că vei rezolva ceva. Și, la fel ca tine, vor rezolva ceva și soția sau soțul tău, și copiii, și vecinul. Îți trebuie multe lovituri de ciocan să dărâmi un zid.
