Încă din clasa a V-a, Cătălin Dumitru a fost un elev de 10, șef de promoție atât la finalul clasei a VIII-a, cât și acum, la finalul clasei a XII-a, la Colegiul Național „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Buzău.
Î: Ești un elev de 10 pe linie. Cum este să fii șef de promoție al unuia dintre cele mai prestigioase licee, atât din Buzău, cât și din țară, Colegiul Național „Bogdan Petriceicu Hașdeu”?
R: Deși au trecut câteva zile de la festivitatea de absolvire, încă mai simt un fior puternic când îmi amintesc acele momente. Să reprezint o promoție alcătuită din oameni atât de inteligenți, alături de care anii de liceu au fost o plăcere, nu poate fi decât un motiv de sinceră bucurie. Este un sentiment copleșitor, dar unic, pe care mi-l voi aminti toată viața.
Î: Care a fost cea mai mică notă pe care ai luat-o de când ești în Hașdeu? La ce materie?
R: Cea mai mica notă pe care am luat-o, ca hașdeian, a fost 8. Prima dată s-a întâmplat în timpul gimnaziului, la ora de muzică, unde calitățile vocale nu m-au ajutat niciodată foarte mult. Cealaltă notă de 8 am primit-o la liceu, după un test la anatomie. Dacă stau să mă gândesc, nu la mate, ci la biologie am dat de greu în anii de liceu…
Î: Pe lângă notele de 10, atât din timpul gimnaziului, cât și în liceu, ai participat, ani la rând, la fazele naționale a mai multor olimpiade. Spune-ne, așadar, câte ceva despre acestea.
R: Fără doar și poate, olimpiada la matematică a fost cea care m-a marcat cel mai mult în afara orelor de la școală. Emoțiile dinaintea probei, bucuria de a bifa o problemă „monstruoasă” după ce i-ai dat de capăt, dar și sentimentul de împlinire interioară după afișarea rezultatelor, m-au ajutat să continui în fiecare an și să muncesc dublu, pentru a fi și mai bine pregătit. Cele mai frumoase amintiri de la olimpiadă sunt cele din timpul liceului, când am descoperit că adesea, după un eșec dureros, vine o reușită dulce, dacă încrederea în sine și experiența greșelii sunt valorificate la maximum.
Î: Elev de 10 și olimpic național… cu viață socială. Cum ai reușit să le îmbini pe toate atât de bine?
R: Întotdeauna am căutat un echilibru între școală, olimpiadă și timpul meu liber. Cred că cel mai mult m-a ajutat capacitatea de a fi organizat, pe care am dobândit-o în primii ani de matematică. Niciodată nu am lucrat după un program fix pe o perioadă lungă de timp. Îmi organizam, de obicei, fiecare zi din săptămână în parte, în funcție de ceea ce îmi doream să realizez la momentul respectiv. Astfel, cu un program flexibil, am reușit să lucrez la intensitate maximă când am avut nevoie și să iau pauze mai lungi, cu prietenii, când presiunea școlii sau a olimpiadei era mai scăzută.
Î: Ai emoții la bacalaureat?
R: Deși am experiența concursurilor, încă mai simt emoții înainte de orice fel de examen. Bacalaureatul nu face excepție, întrucât sunt condiționat de media pe care o voi obține pentru admiterea la universitate, dar sunt optimist și sper ca luna iulie ne va face bucuroși pe toți cei de clasa a XII-a!
Î: Ce înseamnă pentru tine a fi hașdeian? Ce reprezintă, de fapt, Hașdeul, pentru tine?
R: Hașdeul este mai mult decât o școală, întrucât nu modelează doar minți, ci și caractere. La Hașdeu mi-am format o anumită mentalitate și am fost învățat să apreciez valorile esențiale dintr-o societate. Domnii profesori ne pregătesc pe noi, hașdeienii, nu doar pentru următoarea etapă în educație, ci și pentru viață în general. Deja îmi este dor de locul unde am legat cele mai frumoase prietenii, unde am crescut și unde m-am maturizat. Mereu mă voi întoarce cu bucurie la Hașdeu, pentru că doar acolo voi regăsi o parte din copilul care am fost cândva.
Î: Nu în ultimul rând, o întrebare inevitabilă: care sunt planurile tale de viitor? Ce facultate vei urma? Ce vei face mai departe?
R: În viitorul apropiat, mi-aș dori să studiez matematica și informatica în Marea Britanie. Am primit o astfel de ofertă de la Universitatea Oxford, singura condiție fiind să obțin cel puțin media 9 la Bacalaureat și nu mai puțin de 9,50 la proba de matematică. Pe termen lung, îmi doresc să încep o carieră în IT, cel mai probabil în străinătate pentru început. Totuși, dorința mea este ca la un moment dat să mă întorc acasă, în România, pentru că doar aici am simțit sentimentul de apartenență care mă face să mă simt, cu adevărat, împlinit.
