Mi-a atras atenția zilele trecute pe TikTok o discuție despre hainele second-hand. O gagică era trasă la răspundere fiindcă asociase, într-o glumă proastă, hainele de la second-hand cu sărăcia.
Și-a săpat singură groapa când, în loc să zică celor care o înțepau că a fost doar o comparație prostească, a făcut un clip spunând ceva de genul „știm cu toții de unde și de la cine vin acele haine”.
Și pentru cei dintre voi care vă întrebați câte ore îmi petrec în fiecare zi pe TikTok, să știți că am dezinstalat aplicația, gest care sper să nu fie moartea carierei mele.
Revenind, vreau să discutăm, în câteva paragrafe scurte, despre hainele la mâna a doua.
Nu vreau ca discuția să ajungă în zona „consumerismul poporului român” sau „doar în România găsești așa superficialitate”. Părerea mea este că instinctul de fi în pas cu moda nu este unul care ține de naționalitate. Vedem și în străinătate vedete apostrofate fiindcă au îndrăznit să poarte haine de duzină, mai mult decât o dată în viață. Și vedem și în desene animate sau serialele adolescentine acea fată populară care ia în derâdere protagonista fiindcă nu poartă haine de firmă. Carrie Bradshaw, în deschiderea primului film Sex and the City ne spune cum fetele tinere vin la New-York pentru cei doi de D: dragoste și designeri (Love&Labels).
A da hainelor mai multă valoare decât e cazul e un reflex social care poate fi depășit doar cu educație pe acest subiect.
Singurul lucru pe care îl remarcăm la țărișoară noastră, în comparație cu unele țări vestice, este că infrastructura este mai problematice. Magazinele cu haine second-hand ar putea fi mai la îndemână, astfel și ar deveni mai populare.
Hainele au putere, nu neg asta. Ținuta potrivită îți poate da încredere, așa cum ceva care nu te avantajează îți poate strica ziua. Dar nu ar trebui să aibă valoare.
E în regulă să remarcăm la cineva că arată bine într-o bluză roșie, dar nu e în regulă să acuzăm pe cineva că poartă des acea bluză roșie, atâta timp cât nu e împuțită. Și putem aprecia calitatea hainelor, fără să ne judecăm unii pe alții pentru etichetele lor.
Cum ne conduc aceste aspecte la magazinele second-hand?
Ei bine, raționamente precum cele de mai sus determină înlocuirea hainelor aflate în condiții bune. Adică, am o rochie în stare excelentă, dar nu vreau s-o port a doua oară fiindcă toți prietenii mi-au văzut-o, motiv pentru o arunc și îmi cumpăr una nouă. Sau nu îmi mai port hainele luate de la piață acum 2 ani fiindcă acum e la modă Gucci.
Și e în regulă să îți depășești stilul, să crești sau să ți se schimbe corpul, să îți dorești haine în contexte sociale noi.
Dar hainele aflate într-o stare bună nu ar trebui irosite: pot fi vândute sau donate. Iar hainele cu defecte considerabile pot fi refolosite altfel: ca și cârpe sau DIY-uri. De exemplu, putem învăța să coasem pe un tricou găurit, putem picta peste unul pătat sau face hăinuțe pentru păpuși. Sau multe alte posibilități distractive, atât pentru adulți, cât și pentru copii; posibilități realizabile, dar care alungă stresul: chiar dacă greșeli, oricum ai ruinat ceva ce trebuia aruncat.
Revenim totuși la hainele în stare bune.
Evident, pot fi vândute la târguri sau online, date fraților mai mici sau donate unor persoane care au nevoie(personal sau prin diferite organizații, precum Dragoste Desculță). Sau puteți lua legătura cu un magazin second-hand. Poate fi un câștig financiar, sau nu, dar ideea e că hainele vor fi refolosite.
Acum, se pune problema de ce ar trebui să cumpărăm de la Second Hand?
De ce nu? Sunt haine ca oricare altele, în stare bună și poate chiar de firmă, purtate între puțin și deloc. Colac peste pupăză, probabil și la un preț de nimic.
Într-adevăr, se găsesc și oameni care ar vinde și chiloți rupți în fund. Dar un magazin second-hand care se respectă are produse îngrijite, spălate, sortate și depozitate corespunzător. Atât timp cât produsul este calitativ și magazinul este unul de încredere, puteți liniștiti să vă bazați pe ce găsiți în SH.
Deci aroganțe de genul „știm de unde au venit” nu își au rostul. Speli orice ai cumpărat, transpiri un pic în el și e al tău indiscutabil.
Și nici privirile de superioritate nu își au locul. A cumpăra cumpătat nu e un act de sărăcie, ci de responsabilitate financiară.
De ce este acest raționament sănătos? Fiindcă este sustenabil. Toate hainele aruncate reprezintă o risipă a materialului textil. Coloranții și plasticul din compoziție, ca să nu mai zicem de resursele consumate în timpul producției, poluează la rândul lor. De asemenea, cererea constantă de haine noi hrănește sistemul capitalist, firmele care își exploatează deja muncitorii nu vor avea nici un motiv să reducă producția.
Acestea fiind spuse, vă doresc să vă cheltuiți banii într-o manieră inteligentă, ignorând etichetele și apreciind calitatea!
