O știu pe Cristina Ich din două locuri: fane și scandaluri.
Probabil am avut colege sau prietene care o urmăreau pe vremea când eu descopeream meme-urile de pe Junimea. Și probabil că respectivele mi-au fluturat contul ei pe sub ochi, fiindcă atunci când se pupase cu Alina Ceușan auzisem de ea. Știu că face beauty stuff, promovează câteva brand-uri, din astea. Asta în ceea ce privește fanele.
Din câte îmi amintesc, nu i-am dat follow niciodată. Îi mai vizitez contul când o văd că o dă de gard. Și că tot veni vorba de scandaluri, hai să le trecem în revistă pe cele mai memorabile (pentru mine).
În aprilie 2021 Alina Ceușan lansează o colecție de haine.
Printre pozele brandului apare una în care se sărută cu Cristina Ich. Omul conservator le judecă decizia necurată luată, folosind poate argumente invalide.
Banii curg și cum încearcă ființele să se spele pe mâini? Susținând că, din moment ce campania e lansată cu ocazia lunii iubirii, ele încercau doar să includă iubirea în toate formele ei.
Sărutul a două femei autodeclarate heterosexuale, măritate și cu copii acasă, este moralmente greșit? Nu neapărat. Este scandalos, ținând cont că se folosesc de scuza incluziunii? Da, fiindcă profită de atitudinea consumatorului față de comunitatea LGBTQ într-un mod privilegiat, dând dovadă că ele nu s-au lovit de discriminare o zi în viața lor.
Dacă chiar voiau să fie inclusive, angajau modele membre ale comunității. Altfel, puteau doar să recunoască că s-au pupat ca să atragă atenția.
Oricum, dacă nu mi-a cedat memoria, Alina Ceușan se abținuse de la comentarii în perioada scandalului.
Cristina Ich, pe de altă parte…
Nu îmi amintesc niciun citat memorabil, dar știu că tot încerca să răstălmăcească situația, într-o manieră destul de pasiv-agresivă, ajungând într-un final să promită că va dona la un ONG de specialitate. Nu sunt contabilul ei, dar din câte știu n-a donat nimic.
Trecând peste această poveste expirată, ne întoarcem mai aproape de zilele noastre.
În martie 2022 Cristina Ich postează o serie de story-uri în care acuză toți oamenii care s-au implicat pentru Ucraina. Vorbește despre cum ajutorul nostru e în zadar, cum nu vom face o diferență, cum deja sunt ajutați din toate părțile, lucru care duce la risipă de resurse etc. Aluziva se revoltă, din motive evidente.
Cristina Ich se ascunde după deget, spunându-i că are prea mult bun simț să îi dea tag. Aceași răstălmăcire pasiv-agresivă de cuvinte, încercând să ne convingă că ea de fapt vorbea despre cum nu trebuie să ne forțăm și ar trebui să ne ajutăm aproapele.
Ce e scandalos în toată situația? Că a deschis gura. ONG-urile dovedesc zilnic că au comunități empatice, chiar dacă mai mici decât prin străinătăți. Iar ideea de „mai întâi să te ajuți pe tine” e irelevantă (și probabil cod pentru „nu mai risipiți banii de cosmetice pe străini”). E război și oamenii fug din calea lui. Cu puțin noroc se va termina și acei oameni își vor putea relua viețile. E o situație de criză temporară, dar care necesită intervenții imediate. Dacă oamenii au decis să ajute, nu înseamnă că sărăcesc sau că nu ajută și pe alții cu altă ocazie.
Uneori e mai bine să te abții, oricât de mare ar fi influența ta.
O includem aici și pe Alina Ceușan care încuraja oamenii să doneze, dar în intimitatea lor. Știm ce părere avem despre asta.
Dacă nu ești și nu vrei să fii formator de opinie pe partea de cauze sociale, taci când e vorba de o cauză socială. N-o să vină cineva de la Salvați Copiii să îți spună cum să te machiezi în săptămâna modei la Paris. Atunci nu le spune nici tu cum să își facă sau nu treaba.
Trecând peste asta ajungem la vara lui 2022, aka săptămâna trecută.
Ce declară Cristina Ich, într-un aeroport din ceva țară exotică? Că vin prea mulți imigranți la noi în țară, ne iau locurile de muncă și că miroase foarte urât în aeroport din cauza acestora.
După scoate niște explicații în care, ghiciți ce face? Răstălmăcește pasiv-agresiv cuvintele, spunând că mirosul și numărul imigranților erau două informații separate. După care își acuză publicul de ipocrizie.
Nu înțeleg influencerii care se supără când primesc feedback? Mai ales pe chestiile pe care le scot pe gură. Îi înțeleg pe cei supărați pe comentarii nesolicitate, precum „ai slăbit”. Dar nu pot înțelege oamenii care lansează public niște idei problematice și nu pot accepta că au greșit sau jignit.
Boss, s-a zis ceva rasist. Poate oratorul nu este cu adevărat rasist, dar afirmațiile făcute au fost rasiste. Rezolvarea e simplă: se recunoaște rasismul internalizat care iese la iveală în asemenea momente, se cer scuze și atât.
Cristina Ich ar trebui să lase temerile economice pentru economiști și integrarea imigranților pentru sociologi.
Nu ar trebui să se plângă, ea beauty influencer, că rămânem fără locuri de muncă DIN CAUZA LOR. Fiindcă nu e vina imigranților că sunt exploatați de sistemul capitalist.
Țara lor nu le oferă ce au nevoie, sunt liberi să plece, la fel ca oricine altcineva. Dacă delfinii nu mai găsesc pește în Marea Neagră sunt liberi să înoate până la ocean. De ce doar noi ne-am găsit să ne limităm singuri șansele?
Trecând peste afirmațiile problematice pe care le mai lansează ici colo din dorința de atenție, vreau să îi analizăm strategia.
Scoate ceva pe gură, mai negândit. Știe că va face vâlvă. Își găsește niște explicații ieftine, pe care le oferă indignată, ușor agresivă cu țăranii care n-o înțeleg. Și acuză de ipocrizie. De ce suntem noi ipocriți? Că îi atragem fix ei atenția. Că ea face numai bine, dar noi o atacăm pe nedrept, îi băgăm cuvinte în gură și o certăm, când sunt atâția liberi pe Internet care fac mai rău.
Da, sunt mulți care fac mai rău. Cu fiecare articol pe care îl scriu sunt din ce în ce mai bogată în nume problematice. Dar asta nu înseamnă că sunt ipocrită doar pentru că nu îi găsesc pe toți.
Important e să distingem greșelile inocente, precum un nume pocit, de greșelile semnificative, precum promovarea unor idei rasiste/xenofobe/homofobe etc. Orice gest pe care îl identificăm că aduce în pericol siguranța/sănătatea (mentală) a unei persoane trebuie subliniat. Întotdeauna se va găsi mai rău, nu trebuie să îi lăsăm pe cei mici să scape, doar fiindcă există și mai mari.
Trebuie să atragem atenția asupra lucrurilor pe care le observăm că sunt greșite, fără să comparăm greșelile oamenilor. Fiecare greșeală adevărată, mai ales a unei persoane publice, trebuie să aibă consecințe. Altfel, va continua să perpetueze acea greșeală întru mentalitățile noastre.
Fiecare avem de oferit câte puțin, dar e suficient să o enerveze pe Cristina Ich, ceea ce înseamnă că a fost on point!
