De mult timp mi-am dorit să găsesc o carte care să mă impresioneze destul de mult încât să treacă luni de zile și totuși să-mi pun întrebări legate de ea.
Ei bine, pot spune că am găsit acest tip de carte. Verity, scrisă de Colleen Hoover, continuă să-mi bântuie gândurile chiar și acum după luni întregi de la citirea ei.
Verity a constituit o mare surpriză pentru mine având în vedere că era ceva nou față de ceea ce obișnuiam să citesc până atunci, dar care m-a pus în ipostaza de a nu mai lăsa cartea jos din mâini.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva unei tinere scriitoare în vârstă de treizeci și doi de ani pe nume Lowen care, la momentul respectiv, trecea printr-un moment dificil al vieții, atât financiar cât și romantic.
La un moment dat, lui Lowen îi este dată șansa de a continua seria de romane a unei autoare celebre pe nume Verity Crawford care, în urma unui accident de mașină, nu mai este capabilă să o continue.
Având în vedere că îi este oferită suma de jumătate de milion de dolari, aceasta acceptă oferta, urmând să plece la reședința familiei Crawford pentru a se mai documenta în legătură cu romanele anterioare.
Ajunsă acolo, în biroul lui Verity, Lowen dă peste un manuscris. În el află că în reședința familiei Crawford au avut loc mai multe evenimente tulburătoare în trecut.
Cei doi soți avuseseră două gemene pe lângă băiețelul lor, care muriseră la vârsta de nouă ani, la doar câteva luni, una după alta.
Prima, la ziua de naștere a unei prietene de-a ei, din cauza unui șoc anafilactic, fiind alergică la alune, iar cealaltă se înecase. Dacă această informație nu era deja destul de șocantă, Lowen aflase și că Verity intrase cu mașina într-un copac la doar câteva zile după moartea celei de-a doua fiice.
Cu toate că Lowen știa că nu ar trebui să citească manuscrisul găsit, curiozitatea o acaparase, iar cu fiecare pagină pe care o citea, intra mai mult în povestea celor doi soți. Ajunsese să îi fie prezentată iubirea obsesivă a lui Verity pentru Jeremy, aceasta fiind geloasă inclusiv pe proprii copii.
Cu trecerea timpului și parcurgerea tot mai aprofundată a manuscrisului, Lowen începe să suspecteze că Verity nu era de fapt în comă, ci era perfect capabilă să se miște.
De asemenea, relația dintre Jeremy și Lowen începe să treacă peste stadiul de prietenie, atracția fizică pe care o poartă unul pentru celălalt fiind prea evidentă. Spre finalul cărții, când părea că totul s-a sfârșit așa cum trebuia și că toată lumea este fericită, apare ceva care dă tot ceea ce ne-a fost prezentat până acum peste cap. Totuși, Colleen lasă cititorii să își aleagă propriul final, de unde apar și cele două „tabere”.
Impresie personală:
Mi-a făcut mare plăcere să citesc această carte, iar dacă ar trebui să numesc o stare pe care mi-a creat-o, n-aș putea alege una singură dintre toate celelalte. De ce? Deoarece nu ar avea sens una fără cealaltă.
Verity m-a purtat de la adorație la dezgust, iubire la extaz și nu în ultimul rând, de la furie la milă.
Nu pot să nu simt puțină milă îndreptată spre Verity. Consider că iubirea mult prea obsesivă pe care i-a purtat-o lui Jeremy nu avea să o poarte nicăieri oricum. Am ajuns la concluzia că Verity nu a dat dovadă de o mamă bună dar, cu siguranță, ca scriitoare, a fost printre cei mai buni.
Faptul că Jeremy a ajuns în punctul în care a simțit ceva profund, ceva ce nu a simțit alături de Verity, însă alături de Lowen, dă dovadă faptului că cei doi nu erau făcuți unul pentru celălalt.
Deși am ajuns să fiu cucerită de caracterul lui Jeremy la fel ca Lowen și Verity, nu pot să neg faptul că pe tot parcursul cărții am simțit ceva suspect în legătură cu el. Să fim serioși, cine ar fi făcut tot ceea ce a făcut el dacă nu simțea un sentiment de remușcare din când în când?
Această carte este cu siguranță în topul cărților mele pentru simplul fapt că m-a uimit în așa fel. După ce am ajuns la sfârșitul cărții, din ce în ce mai multe lucruri aveau sens. Până și coperta cărții avuse în tot timpul acesta o însemnătate aparte!
Această carte mi-a arătat că până și cele mai frumoase lucruri pot lua o întorsătură îngrozitoare și că până și cele mai fericite persoane nu sunt cum par a fi.
Citate care mi-au plăcut:
„Găsește ceea ce iubești și lasă-l să te omoare.”
„Un scriitor nu ar trebui să aibă niciodată îndrăzneala să scrie despre el însuși decât dacă este dispus să separe fiecare strat de protecție dintre sufletul autorului și cartea sa. Cuvintele ar trebui să vină direct din centrul inimii, rupând carne și oase pe măsură ce se eliberează. Urât și cinstit și sângeros și puțin terifiant, dar complet expus.”
„Cei mai mulți oameni vin la New York pentru a fi descoperiți. Noi ceilalți venim aici să ne ascundem.”
„Eram bun la a vărsa prostii. De aceea am devenit scriitor.”
„Și atât de ușor este pentru un scriitor să se prefacă a fi cineva care nu este.”
„Sunt scriitorul ciudat care postează o fotografie a cărții mele și spune: „Este o carte în regulă. Sunt cuvinte în ea. Citește-o dacă vrei.”
„Și de aceea stau acasă și scriu. Cred că ideea de eu este mai bună decât realitatea mea.”
„— Scrisul tău contează pentru mine, Lowen.”
Cartea poate fi găsită aici!
