Faptul că omul are capacitatea de a se putea gândi pe sine ca identitate, are gust bun! Tatcu Sabina-Elena este indicativul unei mici afaceri locale din Tulcea, o tânără pasionată de tot ce e dulce și cofetarul care lasă clienților săi promisiuni sinestezice de bucurie. Astăzi vom vorbi despre o pasiune mult prea dospită ca să nu fie coaptă și o tânără mult prea talentată să nu fie descoperită.
1. Sabina, pentru început o să te rog să ne povestești despre tine, întrucât ești un suflet entuziast, iar cititorii te-ar putea lua drept exemplu!
Pentru început o să mă prezint, sunt Sabina-Elena, de aici și numele micii mele afaceri, am 18 ani și sunt elevă în clasa a 12-a. Sunt o persoană dedicată și mereu atentă la detalii în ceea ce privește pasiunea mea.
2. De cât timp activezi în domeniul confecțiilor dulci?
Totul a început acum mulți ani, cred că aproximativ 9-10 ani, atunci când am fost cu tata la un supermarket. Acolo am găsit, printre rafturi, o carte roz cu Hello Kitty care conținea rețete de brioșe. Tata mi-a cumpărat-o și imediat am început să testez rețetele. Și acum îmi aduc aminte cum mă încăpățânam să nu mă ajute nimeni și voiam să fac totul pe forțe proprii. Și reușeam. Pot spune că de aici a început totul. Până și în prezent mare parte din brioșele pe care le fac sunt din această carte.
3. Mă gândesc că activitățile tale sunt multiple și au loc în diferite cadre, iar acestea necesită o bună organizare. Cum reușești să iți împarți timpul între cofetărie și școală, familie și prieteni. Ai avut momente în care ai simțit că te neglijezi?
Aici e destul de complicat. Organizarea mea este un complet haos, dar cu toate acestea reușesc. Nici eu nu stiu cum pot să le fac pe toate. Fac tot posibilul să nu las în urmă nimic, însă uneori pur și simplu uit de mine. Am avut multe momente în care m-am neglijat din dorința de a fi totul bine în jurul meu.
Ca un exemplu, pot să povestesc cum după terminarea cursurilor la ora 14 ajungeam acasă, mă ocupam de ce ținea de școală, seara îmi făceam timp să ies și cu prietenii ca mai târziu, la miezul nopții, să mă apuc de bucătărit. Uneori terminam chiar la 4 dimineața, iar la 6 mă trezeam pentru o nouă zi de școală. Nu pot să explic cât de greu a fost să fac asta câteva zile bune la rând, dar nu am renunțat niciodată pentru că în spatele acestor sacrificii mereu a existat pasiunea care mă făcea să continui.
4. Ai luat în calcul studierea sau parcurgerea unui curs de calificare în acest domeniu?
Da, m-am gândit și chiar am în plan să fac un curs de calificare profesională în vara ce urmează.
5. Cum arată atelierul tău de lucru?
Atelierul meu de lucru este mereu plin cu tot felul de ingrediente, cutii, cutiuțe, decorațiuni pe care le folosesc în bunătățile care urmează să fie livrate.
6. Sunt convinsă că ai suficienți susținători, dar cine te și ajută în cofetărie?
Contrar aparențelor, nu mă ajută absolut nimeni. Multă lume m-a întrebat dacă mă ajută și mama mea, iar răspunsul meu a fost mereu același: mamei îi place să vină doar ca degustător, greul îl lasă în seama mea. Sunt singura din familie care poartă această pasiune pentru gătit/cofetărie și uneori chiar mi-aș fi dorit să nu fie așa, întrucât de multe ori simt nevoia unor mâini în plus.
7. Ți s-a întâmplat vreodată ca un client să nu fie mulțumit de produsul comandat?
Din fericire tot ce am făcut până acum, am făcut bine și din urma mea am lăsat doar clienți multumiți.
8. Creme, blaturi, ornamente, stres și epuizare, toate din pasiune. Sabina, în ce constă bucuria unui cofetar?
După cum ai spus, totul din pasiune. Atunci când vezi ce poate ieși din mâinile tale și, cu atât mai mult, să vezi plăcerea de pe fața oamenilor atunci când gustă, mie personal îmi aduce o satisfacție și o bucurie enormă. Știu că mi-am făcut treaba bine și că trebuie să continui.
9. Cum te simți știind că faci ceea ce îți place, mai ales având și această afacere locală?
Aș putea spune că îmbin utilul cu plăcutul. Fac ceea ce îmi place, împărtășesc această plăcere alături de clienții mei și, în final, ajung să obțin rodul muncii mele.
