RECENZIE Secretele Parisului de Natasha Lester – poate dragostea învinge traumele războiului?

Natasha Lester, fost director de marketing, actual autor de bestsellere The New York Times, lansează în 2020 romanul istoric „Secretele Parisului”. În 2021 apare traducerea în română, preluat de editura Nemira.

Inspirată de cartea Annei Sebba: Les Parisiennes: How the Women of Paris Lived, Loved and Died Under Nazi Occupation; autoarea creionează în cinci sute de pagini și patruzeci de capitole atitudini feministe, dragoste tumultoasă și mistere nerezolvate din perioada celui de al Doilea Război Mondial. 

Fantezia parfumează realitatea, întruchipând durerea și ambiția femeilor spion din anii ’40 în personalitatea electrizantă a lui Skye Penrose. Din păcate, întruchipate sunt doar momentele magice, fiindcă nedreptățile războiului s-au întâmplat întocmai. 

„Secretele Parisului” surprinde trei perspective: Skye Penrose și contribuția ei din timpul războiului, cu câteva amintiri din copilăria ei; colecția de modă a lui Christian Dior în perioada de vindecare a Parisului după căderea nazismului și Kat Jourdan, copleșită de secretele bunicii ei, fost spion al rezistenței franceze. 

Învățând să piloteze de la excentrica ei mamă, Skye nu se gândește de două ori când i se oferă șansa să transporte avioanele Forțelor Aeriene Regale.

Doar că avioanele de luptă zboară la altitudini aproape a fel de înalte ca reticențele masculine, astfel femeilor li se oferă cele mai neplăcute cerințe, în cele mai vitrege condiții: „când zburai patru ore într-un vânt de minus treizeci de grade, era ca și cum ai fi înfruntat o furtună de zăpadă în pielea goală”. 

Între zborurile cu avioane șubrede și luptele împotriva sistemului misogin, Skye îl reîntâlnește pe Nicholas Crawford, prietenul ei din copilărie, comandat militar și logodnicul lui Margaux Jourdan. Sentimentele regăsirii și al întâlnirilor ulterioare sunt contradictorii și complexe. Nu doar războiul le frânge inimile acestor soldați. 

Curând după încheierea războiului, Christian Dior lansează o colecție de modă în numele renașterii.

Și, totodată, în onoarea lui Caro, sora sa vie, dar pierdută într-un lagăr de concentrare pentru activitatea ei în rezistența franceză: „Margaux și-o amintește pe femeia cu zâmbetul pe buze, pe care o întâlnise la Paris și care vorbea mereu despre flori și speră că într-o zi Caro o să-i descrie din nou un mărgăritar…”. 

Câteva zeci de ani mai târziu, romancierul Elliott Beaufort o contactează pe conservatorul de modă Katarina Jourdan.

Îi cere ajutorul în urmărirea unei piste promițătoare pentru romanul său în lucru: o poveste a lui Skye, Liberty Penrose și a lui Margaux Jourdan, femei a căror activitate de spionaj a fost uitată de istorici. Intrigată de aceste secrete ale familiei ei, Kat se implică în dezlegarea lor. 

Cum se contopesc poveștile acestor personaje și ce deznodământ găsește fiecare veți descoperi voi.

Dar vă pot spune că este un roman dureros: fiecare neînțelegere, preconcepție, mister se resimte ca o palmă peste față, cu atât mai mult că o realitate înfrântă de război nu are timp să se piardă în cuvinte. Dar este o lectură fascinantă, pe cât de captivantă, pe atât de informativă; chiar dacă unele detalii sunt fanteziste, ideea principală e aceeași: dragostea nu poate vindeca rănile războiului, dar le poate cu siguranță alina.

Mi-a plăcut extrem de mult, poate și fiindcă am primit-o cadou.

Persoana care mi-a dăruit-o nu citise cartea, dar dacă ar face-o sigur ar spune că îmi vine mănușă. Pasiunea pentru ocean a lui Skye, istoria inedită a casei Dior, procedeul de scriere a unui roman explicată de Elliott, numeroase componente mici care se regăsesc printre pasiunile mele și care fac citirea romanului cu atât mai obsedantă. 

La acestea se adaugă unghiul din care a fost abordată teroarea perioadei.

„Secretele Parisului” aduce o nouă perspectivă războiului. A fost prima acțiune desfășurată altundeva înafara Germaniei naziste despre care am citit și prima care implica forțele aeriene. Am întâlnit mulți soldați printre pagini, piloți niciodată. Dar nu tehnicalitățile au fost șocante, ci implicarea feminină în război: a fost prima dată când citeam despre femei aflate în poziții de putere (piloți, spioni, comandanți) și nu doar victime ale lagărelor naziste. 

Și are Parisul în titlu, nu puteam să nu mă îndrăgostesc în Orașul Iubirii, chiar dacă „războiul i-a răpit pentru totdeauna farmecul” în ochii unor victime.

Barsan Andreia Crista
Barsan Andreia Crista
Studentă la Matematici-Aplicate, întotdeauna am avut o pasiune combinată între artă și știință. Odată cu trecerea timpului, am adăugat dorința de a face bine, de a soluționa conflictele, de a simplifica viețile tuturor. Și așa s-au născut aceste articole!

Similar Articles

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Cele mai populare