Recenzie: „Instrumente mortale” de Cassandra Clare

Recenzie: „Instrumente mortale” de Cassandra Clare

Am vrut cu ardoare, de multă vreme, să găsesc un roman în care să se îmbine perioada frumoasă a adolescenței, cu drame, iubiri și prietenii și fantasticul, lumea creatorilor magice. Iată că, într-un final, am găsit ce mi-am dorit, prin această serie de bestseller „Instrumente mortale”.

Seria „Instrumente mortale” cuprinde șase romane de gen fantasy și a fost lansată în Statele Unite, la 27 martie 2007. Astfel, din această serie scrisă de Cassandra Clare în New York Times fac parte următoarele volume:

1. Instrumente Mortale. Orașul Oaselor;
2. Instrumente Mortale. Orașul De Cenușă;
3. Instrumente Mortale. Orașul De Sticlă;
4. Instrumente Mortale. Orașul Îngerilor Căzuți;
5. Instrumente Mortale. Orașul Sufletelor Pierdute;
6. Instrumente Mortale. Orașul Focului Ceresc.

Fiecare dintre aceste volume are farmecul lui, fiecare prezintă aceeași poveste, dar, cu cât înaintezi în lectură, îți dai seama că și personajele au parte de niște schimbări majore, trec de pragul adolescenței și se maturizează. Astfel, ne este prezentată viața unei tinere de 15 ani, Clary Fray, care, fără să-și dea seama, dă nas în nas cu propriul destin. Împreună cu cel mai bun prieten al sau, Simon Lewis, merg să se distreze în cel mai popular club, Pandemonium.

În noaptea aceea, viața normală pe care o știa Clary se schimbă radical, când îi întâlnește pe vânătorii de umbre, războinici a căror misiune este să-i apere pe oameni de demoni și de alte creaturi mistice, având astfel darul Vederii, un dar pe care ceilalți oameni nu-l aveau, cu ajutorul căruia putea vedea ființele mistice: zâne, vampiri, vârcolaci, demoni, magicieni și alte creaturi ce populează Lumea din Umbră. Acest dar a fost moștenit de la mama ei, un foarte cunoscut vânător de umbre, care i-a ascuns adevărul pentru a o proteja.

O concluzie pe care o putem extrage până acum este că, în orice moment, viața noastră se poate întoarce la 180 de grade, realitatea pe care o cunoaștem să fie greșită și că, uneori, persoanele în care avem cea mai mare încredere, care sunt cele mai apropiate ne pot răni, iar prin personajul principal care are puterea de a trece de toate acestea, autoarea ne arată că totul e posibil, condiția e să-ți dorești cu adevărat.

Revenind la personajul nostru, din acea noapte, singura dorință pe care o avea Clary era ca viața ei să revină la normal. Dar ce înseamnă normal când ești vânător de umbre, spintecător de demoni, mama ta se află într-o comă indusă prin magie, iar singura cale de a o elibera era găsirea Pocalului Mortal, unul dintre Instrumentele Mortale? Exact, nimic nu este normal în asta.

Însă găsirea lui însemna și găsirea sălbaticului vânător de umbre, Valentine, tatăl ei smintit care dorea doar moartea tuturor ființelor cu sânge demonic. Ca totul să fie complet, nici fratele său recent regăsit, Jace Lightwood, frumos și enervant, nu-i dădea pace, împreună cu superba Isabelle Lightwood și sumbrul frate mai mare, Alexander Lightwood.

Vânătorii de umbre sau nefilimii, cum li se mai spunea, erau înzestrați de îngeri cu peceți, tatuaje desenate pe piele cu ajutorul unei stele care le confereau multe puteri extraordinare. De la runa angelică pe care toți o aveau, până la, chiar, noi rune inventate de personajul nostru principal, Clary. Acestea arătau așa:
De asemenea, vânătorii de umbre aveau și un loc pe care îl numeau „acasă”: Alicante. Un tărâm magic în care forțele întunecate nu puteau pătrunde. Aceștia aveau în mai multe orașe câte un Institut special pentru întâlniri sau antrenamente înainte de o luptă cu vreun demon sau un repudiat, locuitor a Lumii din Umbră.

Fiecare dintre personaje are ceva deosebit: Clary avea acest talent și era foarte inteligentă, Isabelle, pe lângă frumusețea de neegalat era o bună luptătoare și zdrobea atât inimile demonilor, cât și pe cele ale băieților, Jace, tipicul băiat blond cu ochi albaștri foarte protector și la fel de bun ca sora sa, Alexander, inteligent cu o inimă mare, dar pe care nu o arată atât de des și să nu-l uităm pe Luke, protectorul lui Clary și cel mai bun prieten al mamei acesteia care are un rol foarte important în viața adolescentei. Însă, personajul meu preferat al acestei serii este magnificul Magnus Bane.

Ca Înaltul vrăjitor din Brooklyn, Magnus avea multe de rezolvat și era un om foarte căutat. Acest personaj îmi însenina ziua cu umorul lui, iar, pe lângă acest lucru, mereu i-a ajutat pe nefilimi, în ciuda superiorității pe care o aveau față de el. M-a surprins plăcut faptul că Magnus ajunge să nutrească niște sentimente puternice pentru vânătorul de umbre, Alexander. Dar nu vă mai dau foarte multe detalii. Dacă v-am atras atenția cu acest personaj și sunteți curioși să-i cunoașteți câteva dintre aventuri, vă recomand să citiți și „Cronicile lui Magnus Bane”.
Acum că v-am introdus în lumea aceasta magică a vânătorilor de umbre, vă voi împărtăși câteva impresii personale după lectură:

Cum am început lectura?

Fiind pasionată de stilul fantasy, cartea m-a cucerit de la prima pagină. Felul în care sunt evidențiate toate detaliile, trăirile personajelor și aventurile de care au parte m-a ținut în priză și m-a făcut să termin toată seria de 6 romane în două săptămâni.

Ce mi-a plăcut mie la carte?

Într-un cuvânt: TOT. Felul în care este scrisă, mai ales cum sunt descrise luptele pe care le poartă tinerii vânători de umbre cu fel și fel de creaturi, demoni devastatori, care nu-i cruțau nici pe copiii vânătorilor, faptul că personajele trăiesc totul intens aflându-se în perioada adolescenței și cât de bine este conturată bariera dintre bine și rău m-a captivat complet.

Citate care m-au impresionat:

„-Ai fi putut avea orice altceva pe lumea asta, iar tu m-ai cerut pe mine.

-Dar eu nu vreau nimic altceva pe lume.”

Concluzionând, dacă aveți o sete de lectură imensă și adorați stilul fantasy condimentat cu drame și trăiri ale adolescenților, această carte este potrivită pentru voi.