Punct și de la capăt este concluzia a ceea ce ni se întâmplă,
artiștilor,
de mai bine de un an!
Suntem fără ritm, fără rimă,
doar înșiruiri de valuri, planuri, rectificări de planuri, conspirații.
Toate cu litere mici,
câte un caps aruncat după punct, dar cam atât. Niciun dans în exprimare,
doar fluiditate în informația irelevantă,
un text sec ce se vrea descriptiv însă nu îi reușește;
se vrea științific însă nici atât!
Nu are background, stă prost la teste!
Și atunci, ce suntem, ce devenim
noi în tot acest amalgam de cuvinte fără formă?
Nu tu imn,
nu tu cântec,
nu tu vers.
Poate doar puțină drama, puțină comedie însă totul mâzgălit,
nu scris, ca după încercarea de a lasă urme
a unui copilaș cu creionul pe perete.
Ce suntem noi?
Cine suntem noi, lipsiți de sens?
Fără cântec, romantism, reguli, conținut?
Într-o lume de proză, mai putem fi poezie?
Farmec, frumusețe, încântare?
Act artistic, Arma!
Într-o lume de proză, mai putem fi poezie?
Autor: Aura Gabriela Danciulescu
