Suflet mic și chinuit
Prin corpul tău se zbate
Ar rupe coaste de-ar putea
Și printre degete să scape.
Ochii mari și goi de vise
Dezveliți de-atâta ploaie,
S-ar usca de ar putea,
Dar lumina li-i timoare.
Scufundat adânc în gânduri,
Legături rupi dintre noi
Și-n loc de flori îți ies erori,
Stau cablurile suspendate-n noi.
În lumea ta din pereți goi,
Reflexia-ți se vede,
Mâinile și fața-ți sloi
Și soarele s-ascuns de noi.
Să nu atingi iar firele,
Să nu te joci cu noi,
Privești scurtcircuitul,
Dar distrugi tensiunea dintre noi.
Autor: Bianca Pătrașcu
