Daria Pușcașu este, în prezent, studentă la Facultatea de Medicină și Farmacie din Oradea. În acest interviu ne va vorbi despre cum eșecul de a fi respinsă la admiterea UMF Iași s-a transformat într-unul dintre cele mai mari succese pe care le-a avut. Cum? Prin motivație, determinare, optimism și, poate mai ales, curajul de a nu se lăsa descurajată de obstacolele vieții. Mai multe vă va spune chiar ea:
1. La ce facultate ai vrut să studiezi inițial? De ce?
Din clasa a XI-a am început să mă pregătesc pentru medicină generală. Inițial, mă bătea gândul să merg la UMF Cluj, întrucât de mică îmi doream să ajung să locuiesc sau să studiez în zona Ardealului. Câteva luni mai târziu, m-am răzgândit, iar principala mea opțiune era UMF Iași. Ce m-a făcut să îmi schimb decizia? Am preferat să dau fizică la admitere, lucru care la Cluj nu era și, în continuare, nu este posibil. Din păcate sau din fericire, așa cum prefer să zic acum, nu am fost admisă și m-am reorientat spre planul B, medicină la Oradea.
2. Cum te-a făcut acest rezultat să te simți?
Pe moment, m-am lăsat copleșită de emoții, cuvintele care îmi răsunau în cap erau următoarele: i-ai dezamăgit pe toți. Nu mă gândeam la mine, ci la cei din jur – la prietenii mei care au fost acolo să mă încurajeze cu o vorbă bună, la părinții mei care mi-au reamintit la fiecare pas de ce vreau să fac asta și, cu atât mai mult, că pot. Și, nu în ultimul rând, mă gândeam la profesoara mea de biologie, care a avut răbdare cu mine încă din clasa a IX-a, care chiar m-a încurajat să urmez acest drum în domeniul sănătății și care, în ciuda eșecului de la admitere, mi-a oferit acel sprijin emoțional de care aveam atâta nevoie.
3. Cum ai reușit să treci mai departe?
În ceea ce mă privește, m-am pus destul de repede pe picioare. Eram conștientă că nu pot da timpul înapoi, că trebuie să mă resemnez, dar, cel mai important, știam că încă nu mă pot da bătută, întrucât aveam o lună la dispoziție să mă pregătesc pentru admiterea de la Oradea. Presiunea timpului, cea personală, dar și a celor din jur, m-au făcut să dau tot ce e mai bun din mine în perioada aia. Prietenii mei mergeau la grătare, ai meu au mers la mare, eu făceam grile. Știu cât de trist sună, dar îmi aminteam mereu vorba părinților mei: mai bine tragi tare luna asta și te distrezi după mai mult, decât să te distrezi o lună și să îți compromiți un an. Să nu mă înțelegeți greșit, nu e rău să stai un an acasă, însă nu mă lungesc aici cu acest subiect, întrucât e o sabie cu mai multe tăișuri.
4. De ce ai ales, a doua oară, Universitatea din Oradea?
Deși e mult mai departe de casă, aspectul ăsta nu a reprezentat un impediment pentru mine, ba din contra, am sperat că, fiind cât mai departe de acasă, voi învăța cât mai curând ce înseamnă să trăiești on your own. În plus, luând această decizie, Daria de la 7 ani țopăia fericită într-un colț, știind că o să ajungă în zona asta a țării, exact așa cum își dorea.
5. Care sunt avantajele și dezavantajele fiecărei opțiuni?
La UMF Iași avantajul principal îl constituia distanța, faptul că e aproape de casă, eu fiind din Suceava. Asta, plus că mulți prieteni de-ai mei sunt acolo. Deși, dacă aș fi intrat la Iași, mi-aș fi urmat visul de a deveni medic legist, sunt mai mult decât împăcată cu titlul meu de studentă la Farmacie. Poate distanța mare dintre Oradea și Suceava ar fi fost un dezavantaj pentru unii, însă pentru mine e un lucru bun și am explicat într-un răspuns anterior de ce. Orașul e superb, am dat numai de oameni faini și m-am acomodat minunat aici. Sentimentul de dor încă există, dar nu mai e așa accentuat. Dacă ar fi după mine, aș rămâne aici chiar și în vacanța de vară dacă mi-aș găsi un job. Sinceră să fiu, mereu am fugit de chimie, încă din clasa a IX-a, și nu mă așteptam să îmi placă atât de mult ce fac. În momentul de față, sunt mai mult decât mulțumită cu locul în care mă aflu.
6. Cum a fost să te pregătești în numai o lună pentru admiterea la o altă facultate? Ce te-a ajutat cel mai mult să reușești?
O să fiu sinceră cu voi, a fost cruntă luna aia pentru mine. Aveam program de ieșit afară, eram mereu prima care pleca acasă si ratam majoritatea party-urilor. Cu toate astea, părinții mei țineau să îmi reamintească cât de important e să nu mă culc acum pe o ureche și să profit din plin de a doua șansă pe care o am, în așa fel încât să nu sufăr eu după.
7. Care a fost cel mai important lucru pe care l-ai învățat din această experiență?
Experiența asta îmi place să o numesc eșecul care s-a tranformat în cel mai bun lucru din viața mea. Am învățat cât de mult contează să te autodisciplinezi, să existe un program pe care să îl respecți și, nu în ultimul rând, să îți amintești mereu de ce ai început acel lucru. În fiecare zi eram cu un pas mai aproape de a-mi atinge scopul, iar asta mă motiva să continui.
8. Ce i-ai transmite unui tânăr/unei tinere care trece prin aceeași situație de a nu fi admis la facultatea mult visată?
Primul și cel mai important lucru e mindsetul tău vizavi de situația respectivă. Un eșec nu e echivalentul sfârșitului, ci ar trebui să te motiveze. Secretul e să nu te lași descurajat de o notă mică, de oamenii din jur sau de faptul că prietenii tăi sunt acolo, iar tu nu vei fi. Tu trebuie să rămâi axat pe obiectivele tale și să nu pui niciodată, dar niciodată, distracția deasupra învățatului. Vei avea timp toată viața să te distrezi, dar în anumite perioade trebuie să tragi mai tare decât de obicei. Adu-ți aminte de entuziasmul cu care ai pornit pe drumul ăsta, adu-ți aminte de obiective si gândește-te la satisfacția pe care o vei avea când te vei vedea acolo. Toate se vor așeza la un moment dat, dar nu o să îți pice nimic din cer, important e să continui să muncești, pentru că cele mai mari reușite nu o să vină fără efort.
9. Ce vrei să faci după facultate?
Încă nu sunt sigură exact ce vreau să fac, probabil voi merge pe cosmetologie sau mă voi orienta spre munca de laborator, nu se știe niciodată.
10. Cum te-ai decis asupra acestei cariere?
După cum am mai spus, prima mea alegere a fost medicina și cu ideea asta am cochetat încă din clasa a VI-a, iar în clasa a XI-a s-a concretizat totul când am început pregătirea. Deși am evitat chimia și la admitere, dar și la Facultatea de Farmacie tocmai pentru motivul că materia de bază e chimia, am ajuns să cred că de ce ți-e frică, de aia nu scapi. Însă are mama o vorbă: nimic nu e întâmplător și poate chiar așa e.
11. În final, te rog să-mi spui ce înseamnă farmacia pentru tine.
Ce înseamnă farmacia pentru mine? Oameni frumoși, profesori înțelegători și competenți, un volum de muncă destul de mare și muuulte amintiri pe care nu le voi uita prea curând. Și, ce să vezi, ăsta e abia începutul!
Pentru a citi mai multe interviuri marca POV21, click aici!
