Anxietatea este o emoție, ceea ce înseamnă că este o reacție afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, caracterizată de o puternică tulburare interioară, o stare de neliniște însoțită adesea de un comportament nervos. Un exemplu de anxietate provocată de mediul școlar este momentul de nervozitate prin care trece elevul înaintea unui test.
Delimitarea dintre anxietate și frică este făcută de spațiul temporal în care se manifestă emoția. Frica este un răspuns la o amenințare imediată sau percepută, pe când anxietatea implică o amenințare viitoare. Nici trecutul nu este mai puțin important în cazul anxietății. Situațiile care au provocat anxietate sau frică în trecut pot avea efect anxios în situații similare prezente.
Anxietatea provocată de mediul școlar poate fi clasificată în categorii și subcategorii (de exemplu: anxietate de separare, anxietate socială, mutism selectiv, anxietate generalizată, tulburare obsesiv-compulsivă), în funcție de diverși factori (de exemplu, în funcție de vârsta copilului: anxietate școlară la grădiniță, anxietate școlară la preșcolari, anxietate școlară la elevii școlii primare). Dar, indiferent de cauza care o provoacă, aceasta reprezintă doar un răspuns fiziologic al creierului care crede că există un pericol. În cazul anxietății de separare, creierul crede că, în lipsa unuia sau a ambilor părinți, se va întâmpla ceva rău. Acesta este și motivul pentru care, atunci când copilul este lăsat la grădiniță, plânge zilnic o anumită perioadă. Aceste stări de anxietate ale copiilor pot ascunde anxietăți mai grave, deci trebuie privite cu atenție pentru a evita efectele negative pe care le pot avea asupra copilului.
Creierul nostru încearcă să ne protejeze, iar atunci când „detectează” un pericol, nu „stă” să analizeze dacă este reală sau nu amenințarea, ci acționează cât mai rapid pentru a se apăra.
În cazul elevilor care se confruntă cu anxietatea provocată de mediul școlar, creierul le transmite să se păstreze departe de școală, instituția de învățământ reprezentând pericolul, indiferent de motivul pentru care mintea percepe astfel. Chiar dacă elevul știe că nu are de ce să se teamă, va reacționa sub impulsul transmis de creier și se va apăra în fața „falsului” pericol.
Conform Scientia, amigdala cerebrală (structură în formă de migdală, localizată în zona centrală a lobilor temporali ai creierului) ar fi cea care activează cortexul cerebral atunci când sunt identificate amenințări din mediul extern. În numărul 13 al revistei „Corpul Omenesc” este explicat modul în care sunt controlate emoțiile de către creierul nostru: „Astfel, în fața unei situații de frică, talamusul trimite un semnal amigdalelor cerebrale, care se pun în alertă. Dar în același timp trimite un alt semnal la scoarța prefrontală, o zonă care se găsește în parte anterioară a creierului, însărcinată cu anularea răspunsului dacă crede că această teamă nu e justificată sau rațională”
Anxietatea poate fi experimentată pe perioade scurte, sub formă de atacuri de panică (anxietate acută), dar și cu simptome pe perioade îndelungate de timp, cu impact asupra calității vieții (anxietate cronică). Efectele anxietății pot varia, printre cele mai „ușoare” numărându-se modificări ale programului de somn, modificări ale obiceiurilor zilnice, creșterea sau pierderea poftei de mâncare, stări de nervozitate; pe plan emoțional, stările de teamă, problemele de concentrare, senzația de tensiune și de neliniște sunt semne ale anxietății.
De ce este importantă prevenirea sau eliminarea cauzelor care duc la anxietate în rândul elevilor?
Pentru că noile generații reprezintă viitorul nostru (al familiei prin transmiterea genelor, dar și al nostru, ca popor și ca specie). Dacă dorim să ne îndreptăm în direcția corectă, trebuie, în primul rând, să avem curaj să avansăm, să evoluăm și să inovăm. Este mult mai greu pentru o persoană anxioasă să se adapteze noilor schimbări (de orice tip ar fi), iar senzația de lipsă de control poate crea piedici reale afirmării talentelor/aptitudinilor.
Școala online este soluție sau o cauză a anxietății provocate de mediul școlar?
Situația s-a înrăutățit în contextul pandemiei. Conform unui sondaj efectuat în iunie-iulie 2020 o treime din copiii respondenți au avut materii școlare neacoperite pe durata suspendării cursurilor, 6% dintre respondenți nefăcând lecții online decât foarte rar. Patru din zece copii au întâmpinat dificultăți la realizarea temelor.
Mai mult ca niciodată, copiii noștri au nevoie de atenția și ajutorul nostru. Mai mult ca niciodată, trebuie să fim atenți la sentimentele și emoțiile lor, să le oferim suportul afectiv și psihic necesar. Trebuie să ne gândim că această situație nouă este mai greu de gestionat de către cei mici, iar elementele de noutate, aduse în viața noastră odată cu acest virus, încă ne dau bătăi de cap atunci când vine vorba despre noul nostru stil de viață. Dacă nouă, adulților, ne este greu, cum văd copiii aceste lucruri și cât de multe înțeleg?
Vremurile noi cer soluții noi, așa că trebuie să fim empatici cu sentimentele negative pe care le observăm la copiii noștri și să le arătăm modalitatea de gestionare și eliminare. Stările de plictiseală, tristețe, singurătate, oboseală și furie pot fi cauzate de izolarea și îngreunarea procesului de învățare.
Cu toții visăm la un viitor mai bun, copiii reprezintă viitorul, deci soluția este să investim în viitorul (tineretul) nostru. Nu trebuie să lăsăm stările anxioase să afecteze viața celor dragi, neajutorați și încă destul de „neșlefuiți” psihic încât să reziste provocărilor vieții. Având grijă de copiii noștri, avem grijă de noi, de toți.
Autor: Neamțu Lăcrămioara
